Tot ce trebuie sa stii despre apa dura si cum se trateaza
Suntem obişnuiţi să folosim apă de la robinet fără să ne punem prea multe întrebări despre ce conţine. Apa dură nu este un pericol pentru noi, dar poate provoca probleme majore pentru casa noastră.
De la conducte înfundate la robineţi şi electrocasnice defecte, apa dură poate deveni o neplăcere majoră pentru viaţa noastră de zi cu zi. Lăsată netratată, neplăcerea se poate transforma uşor într-o gaură în bugetul familiei.
CE ESTE APA DURĂ
Pe scurt, apa dură este apa care conţine o cantitate mare de săruri şi minerale. Aceste substanţe sunt preluate din straturile de rocă şi argilă prin care trece pânza freatică, dar si apele de suprafaţă pot conţine săruri şi minerale - e drept, în cantităţi mai mici.
Calciul şi magneziul sunt printre cele mai des întâlnite elemente chimice care provoacă duritatea apei, dar nu lipsesc nici fierul sau alte elemente, cum ar fi aluminiul sau manganul. Duritatea apei poate fi dată şi de reziduuri - praf, nisip, mizerie, rugină din conducte -, dar şi de alge sau alte impurităţi organice.
Apa dură afectează aproape 85% din sursele de apă potabilă, în special cele provenite de la mare adâncime. Apa de la robinet este, de obicei, tratată, dar asta nu înseamnă că nu conţine săruri minerale. De exemplu, Bucureştiul este alimentat cu apă potabilă din râurile Dâmboviţa şi Argeş (surse de suprafaţă), apă cu o duritate medie, potrivit Apanovabucuresti.ro.
CUM DEPISTEZI APA DURĂ
Sunt mai multe căi prin care poţi determina nivelul durității apei. Primul semnal de alarmă este dat de gust şi de prezenţa unor reziduuri în apă sau pe veselă.
Gustul apei
Un gust sau un miros ciudat al apei este de multe ori primul semnal al durităţii. Dacă apa are un gust metalic neplăcut, e un semn că ar putea conţine prea mult fier. În cazul în care simţi un gust de ouă stricate, sunt şanse ca în apă să se găsească anumite bacterii care, în reacţie cu magneziul, formează sulfiţi.
În unele cazuri, apa poate avea un gust ciudat, de pământ, ceea ce înseamnă că ar putea conţine sedimente, reziduuri de pe conducte sau chiar alge.
Pete pe veselă
Este unul dintre cele mai vizibile semne că apa pe care o consumi sau pe care o foloseşti în casă are o duritate crescută. De obicei, aceste pete sunt albe - de la calcarul din apă - şi vizibile după ce vasele spălate s-au uscat.
Pe piaţă există însă soluţii care îţi spun exact care este nivelul durității apei şi te anunţă dacă este cazul să iei măsuri sau nu. Apa din surse publice - de la robinet - are o duritate controlată, însă cea din surse private - dintr-o fântână, de exemplu - ar trebui întotdeauna testată înainte de a fi consumată.
Testul de duritate
Poate fi găsit în magazinele de bricolaj şi e format dintr-o bandă marcată şi un recipient - tub sau eprubetă -, care se umple cu apă. Banda se scufundă în recipient şi se lasă acolo câteva minute, în funcţie de producătorul testului. Odată ce-ai scos banda afară, scutur-o de apă. Marcajele se vor colora în funcţie de duritatea apei, aşa că aşteaptă un minut, apoi verifică rezultatul obţinut în tabelul de culori.
Analiza de laborator
Este cea mai precisă metodă de a verifica duritatea apei. În România sunt mai multe laboratoare private unde poţi trimite probe de apă pentru a fi verificate, însă nu se limitează doar la duritatea apei, ci testează şi alţi indici, cum ar fi pH-ul sau turbiditatea. Preţul pentru servicii complete este de 500-600 de lei.
CLASIFICAREA DURITĂŢII APEI
Nivelul de duritate a apei este dat de cantitatea de carbonat de calciu (CaCO3) pe care o conţine. Duritatea apei este clasificată în mai multe feluri: în unităţi numite grade germane (°dH), în părţi per milion (ppm) sau în miligrame per litru.
în grade germane (°dH)
-
Apă uşor dură: între 1 şi 3.5°dH
-
Apă dură moderată: între 3.5 şi 7°dH
-
Apă cu duritate crescută: între 7 şi 15°dH
-
Apă foarte dură: peste 15°dH
în părţi per milion (ppm)
-
Apă dedurizată: concentraţia de CaCO3 este sub 17,5 ppm
-
Apă cu duritate scăzută: concentraţia de CaCO3 este între 17,5 ppm şi 60 ppm
-
Apă cu duritate medie: concentraţia de CaCO3 este între 60 ppm şi 120 ppm
-
Apă dură: concentraţia de CaCO3 este între 120 ppm şi 180 ppm
-
Apă foarte dură: concentraţia de CaCO3 depăşeşte 180 ppm
Un grad german poate fi transformat în părţi per milion folosind raportul: 1°dH = 17,5 ppm. Atunci când e vorba despre concentrația unei substanțe diluate în apă, duritatea se poate exprima și în miligrame per litru folosind raportul: 1 ppm = 1 mg/l.
EFECTELE APEI DURE
Pe lângă gustul ciudat şi vesela pătată cu depuneri albe de calcar, apa dură are şi alte efecte, mult mai neplăcute sau de-a dreptul păguboase. Iată care sunt acestea:
-
afectează ţevile, robineţii şi instalaţiile sanitare - depunerile apar pe toate suprafeţele care intră în contact cu apa dură. Lăsate netratate, se calcifiază şi vor fi mult mai dificil de eliminat. Nu doar aspectul are de suferit: conductele se pot înfunda, iar robineţii şi instalaţiile sanitare vor fi compromise.
-
măreşte cheltuielile cu energia termică - depunerile de calcar şi alte substanţe pot afecta şi piesele componente ale centralelor termice. Asta le va face mai puţin eficiente şi s-ar putea să fii nevoit să investeşti în piese de schimb mult mai repede decât ar fi nevoie de obicei.
Citeşte şi:Curățarea centralei termice - Soluții eficiente pentru eliminarea depunerilor
-
scurtează durata de viaţă a electrocasnicelor - maşinile de spălat vase sau rufe au cel mai mult de suferit din cauza apei dure. Calciul se depune sub formă de calcar pe rezistenţe, pe ţevi şi pe alte componente, ceea ce, odată cu trecerea timpului, poate duce la defectarea aparaturii.
-
duce la cheltuieli suplimentarepentru detergenţi sau substanţe de curăţare - în acest moment, pe piaţă există nenumărate produse de curăţenie care tratează şi problemele provocate de apa dură. Tabletele anticalcar ce se adaugă detergentului în maşina de spălat sunt doar un exemplu. Aceste soluţii sunt însă destul de costisitoare şi nu combat problema la origine: apa dură.
-
afectează părul şi pielea - potrivit World Health Organisation, apa dură nu afectează în mod negativ sănătatea, însă poate avea efecte neplăcute asupra părului şi pielii. În prezenţa apei dure, săpunul nu mai curăţă la fel de bine şi poate lăsa urme neplăcute pe piele. La fel şi în cazul părului, care devine mai greu de aranjat odată ce a fost spălat cu apă care conţine prea multe săruri şi minerale.
IMPORTANŢA DEDURIZĂRII
Prin dedurizarea apei se înţelege procedeul prin care sunt eliminaţi calcarul şi magneziul, împreună cu celelalte săruri şi minerale, dar şi impurităţi care se regăsesc în apă. Rolul acestui procedeu este foarte important pentru bugetul şi pentru casa ta: duce la eliminarea depunerilor de calcar de pe instalaţiile sanitare, de pe aparatura electrocasnică, dar şi de pe veselă.
Pe lângă durata mai mare de viaţă a aparaturii şi a instalaţiilor care folosesc apă în mod curent, şi bugetul tău va avea de câştigat, prin evitarea cheltuielilor cu reparaţiile şi cu achiziţia unor noi echipamente electrocasnice.
METODE DE DEDURIZARE
De-a lungul timpului au fost dezvoltate mai multe soluţii pentru dedurizarea apei, unele destinate uzului la scară mare (pentru apa potabilă a unui oraş întreg, de exemplu), altele destinate pentru a fi folosite de familii, în propria locuinţă.
Osmoza inversă
Una dintre cele mai întâlnite metode de dedurizare a apei este osmoza inversă. Procedeul foloseşte o membrană semipermeabilă pentru a elimina ionii de calciu şi magneziu, moleculele şi alte particule de praf sau mizerie din apa potabilă. Această metodă este atât de eficientă, încât este folosită des şi pentru desalinizarea apei de mare.
Staţii de dedurizare
Staţiile de dedurizare sunt folosite în principal la scară mică, în gospodării. Dispozitivul foloseşte răşini şi sare pentru a elimina calciul și magneziul din apă. Se montează de obicei pe traseul de apă, iar principiul de funcţionare are la bază un proces chimic prin care ionii din sărurile dure sunt încărcaţi pozitiv.
Apa dură este introdusă în recipient şi are loc o reacţie chimică între sărurile dure şi răşină, eliberând astfel apa dedurizată. Preţul unei staţii variază în funcţie de cantitatea de apă dedurizată pe care o poate produce şi ajunge până la câteva mii de lei.
Filtre de dedurizare
Faţă de staţiile de dedurizare prezentate mai sus, filtrele sunt de dimensiuni reduse şi pot fi ataşate pe conducta de alimentare cu apă a electrocasnicelor tale: maşină de spălat, boiler, centrală termică sau maşină de spălat rufe.
Va recomandam si:
Daca te gandesti ca a venit timpul sa-ti inlocuiesit centrala termica, ar trebui sa stii ca foarte putine modele conventionale se mai gasesc azi pe piata. Toate centralele cu gaz produse la momentul actual sunt in condensatie, iar despre principiul lor de functionare si avantajele folosirii lor vei afla in articolul urmator.
Pentru a fi menținută la eficiența maximă, centrala termică trebuie să fie curățată în mod regulat. În continuare vei afla când, de ce și cum se poate face această curățare.
Centrala termică aduce un confort sporit locuinței tale, ajutându-te în același timp să administrezi mai bine costurile necesare încălzirii acesteia. Însă, pentru ca centrala să funcționeze mereu cu eficiență maximă, ea trebuie întreținută periodic și supravegheată în mod constant.
Din fericire, centralele termice au manuale pe care le poți consulta atunci când observi o scădere a randamentului. Dacă pentru problemele mai complexe va fi nevoie de prezența unui instalator autorizat, există cel puțin o problemă des întâlnită pe care o poți rezolva și singur.
RON 3.00 - 31459.00
