Tot ce trebuie sa stii despre apa dura si cum se trateaza

CE ESTE APA DURÄ‚

Pe scurt, apa dură este apa care conține o cantitate mare de săruri și minerale. Aceste substanțe sunt preluate din straturile de rocă și argilă prin care trece pânza freatică, dar si apele de suprafață pot conține săruri și minerale -  e drept, în cantități mai mici.

Calciul și magneziul sunt printre cele mai des întâlnite elemente chimice care provoacă duritatea apei, dar nu lipsesc nici fierul sau alte elemente, cum ar fi aluminiul sau manganul. Duritatea apei poate fi dată și de reziduuri - praf, nisip, mizerie, rugină din conducte -, dar și de alge sau alte impurități organice.

Apa dură afectează aproape 85% din sursele de apă potabilă, în special cele provenite de la mare adâncime. Apa de la robinet este, de obicei, tratată, dar asta nu înseamnă că nu conține săruri minerale. De exemplu, Bucureștiul este alimentat cu apă potabilă din râurile Dâmbovița și Argeș (surse de suprafață), apă cu o duritate medie, potrivit Apanovabucuresti.ro.

CUM DEPISTEZI APA DURÄ‚

Sunt mai multe căi prin care poți determina nivelul durității apei. Primul semnal de alarmă este dat de gust și de prezența unor reziduuri în apă sau pe veselă.

Gustul apei

Un gust sau un miros ciudat al apei este de multe ori primul semnal al durității. Dacă apa are un gust metalic neplăcut, e un semn că ar putea conține prea mult fier. În cazul în care simți un gust de ouă stricate, sunt șanse ca în apă să se găsească anumite bacterii care, în reacție cu magneziul, formează sulfiți.

În unele cazuri, apa poate avea un gust ciudat, de pământ, ceea ce înseamnă că ar putea conține sedimente, reziduuri de pe conducte sau chiar alge.

Pete pe veselă

Este unul dintre cele mai vizibile semne că apa pe care o consumi sau pe care o folosești în casă are o duritate crescută. De obicei, aceste pete sunt albe - de la calcarul din apă - și vizibile după ce vasele spălate s-au uscat.

Pe piață există însă soluții care îți spun exact care este nivelul durității apei și te anunță dacă este cazul să iei măsuri sau nu. Apa din surse publice - de la robinet - are o duritate controlată, însă cea din surse private - dintr-o fântână, de exemplu - ar trebui întotdeauna testată înainte de a fi consumată.

Testul de duritate

Poate fi găsit în magazinele de bricolaj și e format dintr-o bandă marcată și un recipient - tub sau eprubetă -, care se umple cu apă. Banda se scufundă în recipient și se lasă acolo câteva minute, în funcție de producătorul testului. Odată ce-ai scos banda afară, scutur-o de apă. Marcajele se vor colora în funcție de duritatea apei, așa că așteaptă un minut, apoi verifică rezultatul obținut în tabelul de culori.

Analiza de laborator

Este cea mai precisă metodă de a verifica duritatea apei. În România sunt mai multe laboratoare private unde poți trimite probe de apă pentru a fi verificate, însă nu se limitează doar la duritatea apei, ci testează și alți indici, cum ar fi pH-ul sau turbiditatea. Prețul pentru servicii complete este de 500-600 de lei.

CLASIFICAREA DURITÄ‚Å¢II APEI

Nivelul de duritate a apei este dat de cantitatea de carbonat de calciu (CaCO3) pe care o conține. Duritatea apei este clasificată în mai multe feluri: în unități numite grade germane (°dH), în părți per milion (ppm) sau în miligrame per litru.

în grade germane (°dH)

• Apă ușor dură: între 1 și 3.5°dH

• Apă dură moderată: între 3.5 și 7°dH

• Apă cu duritate crescută: între 7 și 15°dH

• Apă foarte dură: peste 15°dH

în părți per milion (ppm)

• Apă dedurizată: concentrația de CaCO3  este sub 17,5 ppm

• Apă cu duritate scăzută: concentrația de CaCO3 este între 17,5 ppm și 60 ppm

• Apă cu duritate medie: concentrația de CaCO3 este între 60 ppm și 120 ppm

• Apă dură: concentrația de CaCO3 este între 120 ppm și 180 ppm

• Apă foarte dură: concentrația de CaCO3 depășește 180 ppm

Un grad german poate fi transformat în părți per milion folosind raportul: 1°dH = 17,5 ppm. Atunci când e vorba despre concentrația unei substanțe diluate în apă, duritatea se poate exprima și în miligrame per litru folosind raportul: 1 ppm = 1 mg/l.

EFECTELE APEI DURE

Pe lângă gustul ciudat și vesela pătată cu depuneri albe de calcar, apa dură are și alte efecte, mult mai neplăcute sau de-a dreptul păguboase. Iată care sunt acestea:

• afectează țevile, robineții și instalațiile sanitare - depunerile apar pe toate suprafețele care intră în contact cu apa dură. Lăsate netratate, se calcifiază și vor fi mult mai dificil de eliminat. Nu doar aspectul are de suferit: conductele se pot înfunda, iar robineții și instalațiile sanitare vor fi compromise.

• mărește cheltuielile cu energia termică - depunerile de calcar și alte substanțe pot afecta și piesele componente ale centralelor termice. Asta le va face mai puțin eficiente și s-ar putea să fii nevoit să investești în piese de schimb mult mai repede decât ar fi nevoie de obicei.

Citește și:Curățarea centralei termice - Soluții eficiente pentru eliminarea depunerilor

• scurtează durata de viață a electrocasnicelor - mașinile de spălat vase sau rufe au cel mai mult de suferit din cauza apei dure. Calciul se depune sub formă de calcar pe rezistențe, pe țevi și pe alte componente, ceea ce, odată cu trecerea timpului, poate duce la defectarea aparaturii.

• duce la cheltuieli suplimentarepentru detergenți sau substanțe de curățare - în acest moment, pe piață există nenumărate produse de curățenie care tratează și problemele provocate de apa dură. Tabletele anticalcar ce se adaugă detergentului în mașina de spălat sunt doar un exemplu. Aceste soluții sunt însă destul de costisitoare și nu combat problema la origine: apa dură.

• afectează părul și pielea - potrivit World Health Organisation, apa dură nu afectează în mod negativ sănătatea, însă poate avea efecte neplăcute asupra părului și pielii. În prezența apei dure, săpunul nu mai curăță la fel de bine și poate lăsa urme neplăcute pe piele. La fel și în cazul părului, care devine mai greu de aranjat odată ce a fost spălat cu apă care conține prea multe săruri și minerale.

IMPORTANÅ¢A DEDURIZÄ‚RII

Prin dedurizarea apei se înțelege procedeul prin care sunt eliminați calcarul și magneziul, împreună cu celelalte săruri și minerale, dar și impurități care se regăsesc în apă. Rolul acestui procedeu este foarte important pentru bugetul și pentru casa ta: duce la eliminarea depunerilor de calcar de pe instalațiile sanitare, de pe aparatura electrocasnică, dar și de pe veselă.

Pe lângă durata mai mare de viață a aparaturii și a instalațiilor care folosesc apă în mod curent, și bugetul tău va avea de câștigat, prin evitarea cheltuielilor cu reparațiile și cu achiziția unor noi echipamente electrocasnice.

METODE DE DEDURIZARE

De-a lungul timpului au fost dezvoltate mai multe soluții pentru dedurizarea apei, unele destinate uzului la scară mare (pentru apa potabilă a unui oraș întreg, de exemplu), altele destinate pentru a fi folosite de familii, în propria locuință.

Osmoza inversă

Una dintre cele mai întâlnite metode de dedurizare a apei este osmoza inversă. Procedeul folosește o membrană semipermeabilă pentru a elimina ionii de calciu și magneziu, moleculele și alte particule de praf sau mizerie din apa potabilă. Această metodă este atât de eficientă, încât este folosită des și pentru desalinizarea apei de mare.

Stații de dedurizare

Stațiile de dedurizare sunt folosite în principal la scară mică, în gospodării. Dispozitivul folosește rășini și sare pentru a elimina calciul și magneziul din apă. Se montează de obicei pe traseul de apă, iar principiul de funcționare are la bază un proces chimic prin care ionii din sărurile dure sunt încărcați pozitiv.

Apa dură este introdusă în recipient și are loc o reacție chimică între sărurile dure și rășină, eliberând astfel apa dedurizată. Prețul unei stații variază în funcție de cantitatea de apă dedurizată pe care o poate produce și ajunge până la câteva mii de lei.

Filtre de dedurizare

Față de stațiile de dedurizare prezentate mai sus, filtrele sunt de dimensiuni reduse și pot fi atașate pe conducta de alimentare cu apă a electrocasnicelor tale: mașină de spălat, boiler, centrală termică sau mașină de spălat rufe.